Recenzie-Orașul Semilunii. Casa focului și a umbrei de Sarah J. Maas

Titlu: Orașul Semilunii. Casa focului și a umbrei

Autor: Sarah J. Maas

Editura: Litera

Nr. Pagini: 958

Traducător: Bianca Paulevici

Punctaj: 5😇/5😇

Seria Crescent City:

1) Orașul Semilunii. Casa pământului și a sângelui

2) Orașul Semilunii. Casa cerului și a aerului

3) Orașul semilunii. Casa focului și a umbrei

,,-Deci, ce înseamnă imaginea asta? Dacă tot n-ai nevoie de context!
Bryce studie basorelieful. Cercetă dansul, stelele, insulele idilice de pe fundal, iar apoi şopti:
-Înseamnă că a existat cândva bucurie în lumea asta.
Tăcere. Apoi ea intrebă:
-Atâta tot?
Bryce nu-și luă privirea de la dansatori, de la stele, de la pământurile acoperite de vegetaţie. Ignoră intunericul de sub toate acestea. Se concentră asupra lucrurilor bune...mereu asupra lor.
-Oare nu doar asta contează?”

Bryce Quinlan nu s-a gândit că va pași vreodată pe meleagurile unei alte lumi în afară de Midgard. Mai ales una în care va găsi răspunsuri despre propria ei lume și despre destinul ei. Când o întâlnește pe cea care i se aseamănă mai mult decât ar fi crezut, Bryce înțelege că termenul de ,,făurit" este ceva mult mai important și mai profund decât învățase ea.

Dacă ea și tatuajul ei păreau magice, în această nouă lume magia prinde sensuri noi. Însă oricât de mult încearcă să exploreze istoria care leagă cele două lumi, gândul ei este numai la Hunt, perechea ei, la Ruhn, fratele ei, la Baxian, Tharion și la toți cei dragi pe care i-a lăsat în urmă și pentru care se roagă să supraviețuiască până când ea se va întoarce acasă.

,,-Hunt. Ruhn. Mama. Tata. Fury. June. Syrinx.

Rosti numele în șoaptă, iar gâtlejul i se încordă.”

Însă planul ei este complicat și nici măcar Regina Feelor nu are garanția că vor reuși vreodată să scape de sub stăpânirea Asterilor.

În același timp, în Midgard, Hunt Athalar trece prin chinuri îngrozitoare, însă nimic nu doare mai tare ca gândul că poate Bryce s-ar putea să nu mai fie. Loviturile, tortura, umilința, traumele și leșinul nu au același impact ca gândul că perechea lui poate nu mai e.

Regi, Regine ale apelor, ale Feelor, Asteri, Tritoni, Lupi, Demoni și Prinți ai Gheenei, suflete de mult prea mult timp uitate și pierdute, obiecte magice, obiecte periculoase, planuri nesigure și ași ascunși în mânecă, toate pregătite pentru marea bătălie care se apropie...

Se pare că Bryce și Hunt nu au știut niciodată nimic cu adevărat, pentru că în spatele lumii lor și a istoriei lor, se ascund povești și secrete greu de descifrat. Și oare pot aceste informații să ajute la distrugerea dușmanilor lor și la sfârșitul îngrozitorilor Asteri?

Nimic nu doare mai tare ca o pereche de aripi smulse, dar Hunt mă poate contrazice, pentru că un suflet poate să doară chiar și mai tare. Întreg Midgardul se pregătește pentru un război intergalactic în care tot Helul e adus în luptă, iar protagoniștii noștri pornesc în bătălie cu o speranță în suflet mai strălucitoare decât steaua din pieptul lui Bryce. Pentru că prin dragoste, totul e posibil. Dar oare e dragostea de ajuns să îi țină în viață pe toți cei pe care Bryce și Hunt îi iubesc?

Midgardul se cutremură, universul plânge, istoria își rescrie povestea...

,,Te văd Ruhn, spuse ea cu blândețe. Te văd în întregime.”

,,Acasă nu era un loc sau un lucru, ci el. Oriunde se afla Hunt... acolo era acasă pentru ea. La nevoie, l-ar fi găsit şi cale de mai multe galaxii.”

Am citit primul volum în 2020, al doilea volum în 2022, iar acum am încheiat seria, am pășit în afara acestui univers minunat, magic și luminos. Vă imaginați că simt tristețea părăsirii unei astfel de lumi, pentru că de fiecare dată când termin o serie de suflet, simt că o parte din mine a rămas printre pagini, alături de personaje.

Nu pot să cred că am ajuns la finalul lui Bryce și al lui Hunt, nu pot să cred cât am plâns citind finalul și cât am iubit povestea asta. Atâția ani de zile așteptând apariția acestor cărți, iar acum totul s-a sfârșit. Cât de minunat, cât de frumos, cât suspans am îndurat...

Morven, Pollus, Micah, Harpia, Regele Toamnei, Rigelus, atâția monștri, atâtea personaje negative atât de simplu de urât. Atâta intrigă, atâtea drame, atâta frumusețe într-o poveste.

Nu m-aș fi gândit acum patru ani, când citeam povestea tristă a lui Bryce despre Danika, că totul va ajunge aici. Toată ideea cu universurile, cu lumile, a fost cireașa de pe tort, în stil Sarah J. Maas. Am fost dependentă de cartea asta și nu am putut-o lăsa din mâini. Cred eu că Sarah a scris totul așa, întocmai ca să creeze contextul unor alte povești de scris în viitor...sau poate că nu, dar de ce să nu speri?

Bryce m-a cucerit în acest volum și nu pot să cred cât a evoluat, însă ce m-a șocat cel mai tare a fost începutul cărții. Abia puteam citi scenele cu Ruhn, Hunt și Baxian. Încerc să scriu totul în așa fel încât să nu dau spoilere, deci rămâne treaba voastră să puneți mâna pe seria asta superbă și să aflați voi ce au îndurat personajele mele dragi.

Jesiba și Lidia mi-au frânt inima în cartea asta. Mi-a fost atât de drag de ele și am rămas atât de impresionată de toate sacrificiile din acest volum, iar lacrimile au fost pe măsură. Am plâns pentru toată această lume fictivă și magică, pentru toate personajele pierdute și pentru toate victoriile câștigate atât de greu. Știam că Sarah J. Maas este genială, însă trebuie să mai spun încă o dată că ceea ce scrie această femeie minunată e magie pură, talent. Totul e mistic și te poartă în cele mai frumoase povești pe care le poți întâlni vreodată.

Sarah și Cassandra Clare mi-au câștigat din prima clipă inima și își merită primul loc în sufletul meu. Cum să nu le iubești?

Fără să mai lungesc o recenzie deja mult prea mare, închei prin a vă spune că toate cărțile scrise de Sarah trebuie citite. Veți trăi o nouă viață, într-o nouă lume, poveștile ei vă vor schimba și veți iubi fiecare personaj. Eu îmi iau rămas bun de la Bryce și de la Hunt și aștept o nouă poveste...

Până data viitoare...